Imprimare
PDF

Istoria genului Ambient

Muzica ambientala pentru fundal, dar uneori si pentru "prim-plan"; Muzica pentru meditatie, pentru "tripping", pentru relaxare sau care ne provoaca la o noua perspectiva ...

 

La inceputul celui de-al treilea mileniu a aparut asa-numitul concept de muzica chill-out. In Vest acest concept s-a dezvoltat mult mai repede, a fost mult mai complex, mult mai frecvent; oamenii au inceput sa descopere aceasta energie pe care o emana muzica instrumentala, exprimand toate ambiantele exterioare (atat cele create de catre om, cat si cele naturale) precum si spatiul nostru personal (atat mental , cat si emotional), toate acestea au devenit acum mult mai populare decat in orice timpuri ale istoriei existentei muzicii.

 

Acest gen de muzica are multe denumiri: ambient, new age, instrumental contemporan, experimentala, spacerock, chillout, ambient techno sau house, ambient trance, mood music, world music sau new acoustic music, iar mai recent psychill. Protestele anumitor muzicieni nu tin cont de faptul ca aceasta muzica, in special muzica ambient, este expresiva redand fenomene si nu fapte. Ea poate varia de la un spectru simplu precum e muzica de chitara a lui John Fahey si pana la muzica ambientala techno de la Biosphere; sau de la minimal avant-pop de la The Pinguin Cafe Orchestra si pana la ambientalul luxuriant trance a casei de discuri Ultimate Records si artistii sai.

Muzicianul englez si designerul conceptualist Brain Eno a fost primul care a inventat oficial termenul de "ambient". Printre notele sale ale albumului "Music For Airports" el defineste acest gen ca si o muzica "destinata sa induca starea de calm, spatiu si gandire". Conceptul lui Eno despre ambient se refera la muzica ce poate fi ascultata activ sau utilizata pentru fundal, depinde de mediul in care ascultatorul are chef sa o plaseze.

Cu toate acestea, ambientul este, probabil, cea mai calma muzica dintre toate genurile existente. Cu siguranta, si muzica instrumentala chill-out a existat inca cu mult inainte ca Eno sa-l defineasca, sub diferite forme precum cantarile Gregoriane din Evul Mediu si pana la anumite forme ale rock-ului psychedelic din anii 60'. Unii oameni sustin ca aceasta definitie este limitata, si au dreptate pe de o parte. Insa muzica prin definire nu este un ghid de desen in care sa zici ca ai desenat cateva linii si poti sa declari "Acesta este ambientul". Totusi, a durat foarte mult pana s-a ajuns la o definitivare a acestui concept, deoarece procesul in sine necesita timp. Acest proces se desfasoara in jurul secolului 20.

Una dintre sursele primare ale muzicii ambientale este muzica clasica avangardista. Printre initiatorii acestui gen au fost doi mari compozitori, si anume Claude Debussy si Erik Statie, in secolul 19. Conceptul lui Statie despre muzica solo pentru pian sau pentru mici ansambluri, astazi pare a fi surprinzator de identica cu conceptul lui Eno despre "ambience", si anume: crearea unui mediu sonor care mai degraba inconjoara atmosfera decat sa patrunda in ea. Lucrarea sugestiva a lui Debussy a fost mult mai melodioasa insa destul de subtila, acesta reusind sa incalce orice reguli muzicale impuse de Vest in ceea ce consta structura lineara si compozitia.

Pe la mijlocul secolului al 20-lea compozitorul american John Cage a preluat sunete muzicale direct de la sunetul apei. El a "inundat" lumea muzicii cu piese care evocau sunete tipice pentru Africa, India si Indonezia; a inventat si a compus o tehnica ce implica pianul cu anumite modificari pentru a crea sunete similare cu cele asiatice si cu textura de percutie; si-a perfectionat tehnica cu coleziuni si sunete create la intamplare, incat cel mai uimitor lucru este piesa lui "4'33", care ii provoaca pe ascultatori sa considere linistea ca fiind o forma perfect valida pentru exprimarea muzicala.

Dupa Cage a urmat "deschiderea portilor muzicale". In 1960 a aparut o scoala a compozitorilor americani cu influente de ambient, care erau cunscuti ca si "minimalisti". Ei cautau sa extinda si sa exploreze acest gen pe o durata mai ampla, fie cu ajutorul orchestrei, a instrumentelor electronice sau fara nici o combinatie de instrumente vestice. In principiu minimalismul includea diverse genuri muzicale precum techno, dance si muzica pentru relaxare. Tot in anii 60' sunetele "ne-vestice" si diverse alte influente s-au infiltrat in muzica jazz si in cea clasica intr-un mod uimitor. Chiar si compozitorul german Karl Stockhausen a studiat in continuare experimentele muzicale ale lui Cage, urmarind fiecare sunet si preluand mai tarziu influentele acestuia.

Aceasta a fost, de asemenea, o perioada de "absorbtie" a ideilor avangardiste in muzica rock. In 1960' rock-ul a fost imbogatit enorm printr-o o combinatie de tehnologii electronice, influente psihedelice, si cu idei de avangarda clasica, precum si cu inovatiile aduse de catre jazz-manul Miles Davis. Formatia The Beatles a demonstrat ce se poate face in studiourile de inregistrare cu un cadru pop; formatiile de rock precum Pink Floyd si Tangerine Dream mai tarziu au trecut la urmatorul pas  minimalizand accentele pe versuri si organizand audiente in spatii noi. Melodiile erau instrumentale, deseori improvizate, spatioase si lungi. Rock-ul era in curs de avangarda folosind surse deshise ale unui singur instrument in particular – sinteza analoga si precursorii ei digitali – devenind instrumente extrem de importante astfel incat si alte genuri le-au preluat mai tarziu.

Formatia germana Kraftwerk a avut o importanta cruciala in acea perioada a evolutiei tehnologiei sintetizatoare, astfel incat extrem de multe formatii au preluat influentele acesteia. Ei au dezvoltat un instrument pe care l-au combinat cu sintetizatorii intr-o maniera explicit de ritmica pentru a crea un stil de pop minimalist care era de fapt electronic in esenta. In consecinta ei au zguduit intregul concept de muzica rock, facand ca muzica de tip "set" s-o ia in directii neasteptate. Ralf Hutter, unul din membrii Kraftwerk spunea intr-un interviu in 1977: "Muzica electronica este dincolo de natiuni si culori... cu tehnologia electronica orice este posibil. Singura limita este compozitorul". In zilele noastre tehnologia electronica nu este ceva iesit din comun, insa in acele tipuri dominarea unei culturi influentate doar de chitara, cu ajutorul muzicii electronice a constituit un efect legendar. Viziunea formatiei Kraftwerk a fost urbana, tehnologica si post-industriala. Ideile lor futuriste combinate cu sunetul la fel de futurist a avut o influenta enorma, mai ales in Marea Britanie si printre muzicienii de culoare din Detroit de unde a pornit si conceptul de techno modern. La randul sau, acest concept s-a dezvoltat si s-a ramificat in diverse subgenuri.

Insa au existat si pareri contradictorii in ceea ce priveste instrumentele electronice. Conceptul de muzica spatiala sau (space music) este implacabil  conectat cu sintetizatorul. In 1960 termeni precum "spacerock" si rock cosmic au fost inventati de catre ascultatori si de catre critici pentru a descrie muzica atmosferica incarcata electronic a formatiilor de rock progresiv precum Pink Floyd si Tangerine Dream. In acea perioada Floyd soca audienta cu piese precum "Set The Control For The Heart Of The Sun".

Intr-un fel, genul "spacemusic" este considerat a fi unul dintre cele mai fascinante stiluri dintre toate sub-genurile muzicii ambientale. Este un gen de muzica ce a aparut in 1960 fiind posibil datorita unei noi tehnologii muzicale aparute exact in momentul istoric in care fiinta umana a parasit Pamantul pentru prima data. Intr-un fel sunetele electronice pot evoca o stare cosmica profunda care nu se poate obtine daca nu dispunem de o acustica potrivita. In anii 60' formatia Pink Floyd a reusit sa realizeze aceasta stare cu mult mai bine decat cunoscutul muzician rock Gustave Holst cu piesa "The Planet", care este o simfonie ce nu este tocmai despre spatiu. Odata cu aceasta "era a spatiului" se pare ca a aparut si o perfectionare a tehnologiei – sintetizatoare si electronica – ceea ce i-a ajutat pe muzicieni sa-si exprime sentimentele fata de aceasta stare.

Totusi, existenta multor genuri de muzica ar fi fost imposibila fara sintetizator. Originile conceptului de muzica "new age" au inceput cu mult inainte de anii 1970 pe coasta de vest a Americii prin aparitia unui nou fel de curent popular, sustinut carti si intruniri care promovau un nou mod de viata. Muzica "usor-vindecatoare" a compozitorilor precum "terapeutul" Doctor Steve Halpern si Iasos devenind extrem de populara. Insa conceptul de new age defineste atat o miscare religioasa, cat si un stil de muzica, si de aici pornesc limitarile sale. In decursul anilor 80', muzica "new age" a inceput sa devina, din pacate, o victima comerciala a muzicii instrumentale,  indiferent daca era sau nu asociata cu modul de viata si influentele sale psihologice, teologice, artistii erau considerati sarlatani.

In 1990 muzica "new age" a suferit o mutatie devenind mai generica si relaxanta.  Acest truc comercial insiduos a avut loc in special in Australia. Fanii ambientului de calitate au fost ingroziti fara indoiala, deoarece prin oficiile postale si prin librarii piata a fost inundata de inregistrari extrem de suspecte. Aceste inregistrari se vindeau extrem de bine aducand in buzunarele unor muzicieni mediocri extrem de multi bani. Turistii erau incantati, de asemenea, de aceste inregistrari, care se vindeau cu coperti atragatoare, preluand imagini ale mediului natural al Australiei. Insa departe de viziunea lui Eno despre ambient, acest gen nu era "relaxant si captivant in acelasi timp". Marea majoritate era pur si simplu compusa ingrozitor. Probabil ca daca se stia din timp ca multi dintre producatori aveau sa ia banii si sa dispara, popularitatea acestui gen de muzica ar fi scazut. Altii ar fi supravietuit probabil doar daca si-ar fi raspandit muzica peste mari si tari.

Problema conceptului de new age/relaxation este inca in discutie, deoarece aceasta este expresia care a devenit foarte des asociata cu genurile de muzica pe care am putea sa le numim ambientale. Prioritatile de baza ale unui astfel gen de muzica sunt mereu aceleasi: terapie inainte de muzica, functie inainte de substanta. Din aceasta cauza calitatile sale muzicale au avut de suferit de multe ori. Oricare ar fi influentele sale benefice asupra sanatatii noastre (de multe ori dezaprobate oricum), muzica new-age/relaxation precum si precursorii sai de jazz-pop au avut doar o contributie limitata pentru dezvoltarea sunetului ambiental.

Nu este de mirare de ce conceptul de new-age are un efect nefast asupra conceptului general despre ambient. Prin urmare, un act de demontare a mitului despre muzica new age este crucial.

In general, stilurile ambientale de muzica sunt relaxante, de aceea sunt preferate de un numar considerabil de ascultatori. Evident ca fiecare persoana este libera sa asculte orice doreste. Insa fie ca folositi aceasta muzica pentru a va trata de ceva, sau pentru a va regasi chakrele (yoga) sau pentru a medita pur si simplu, este irelevant. Orice album recomandabil pentru acest gen de muzica este acela in care asculti muzica pentru ceea ce exprima si nu pentru ce este destinata. Oricare ar fi predestinarile acesteia, avanatajul ei este ca aceasta muzica poate fi considerata multifunctionala. Un ambient bun este acela care ii invita pe ascultatori sa faca o calatorie intr-un mediu abstract care da senzatia de calatorie asupra apelor, o calatorie dezarmata si extrem de frumoasa. O calatorie in care ascultatorul poate sa aleaga sa fie chiar si un participant activ, nu doar unul pasiv.

Cu toate acestea, in 1990, muzica ambientala si-a regasit ascultatorii mult mai credibili si mai primitori.

Daca new age aproape ca a distrus ambientul, nu ar fi prea mult daca am spune ca muzica dance electronica l-a salvat. Confluienta extraordinara a evenimentelor si oamenilor care au dat nastere stilurilor modern house, progressive, techno, trance/psy-trance, hip hop, breakbeat si electronic dub, este in sine un paragraf complicat in istoria muzicii.

Insa pe la sfarsitul anului 1980, cand primul val de muzica dance din Chicago, New York si Detroit se raspandea in intreaga lume, unii producatori din Anglia si Europa care erau asociati cu anumite cluburi, au inceput sa produca sunete care erau un antidot explicit al biturilor de pe ringul de dans. Mixmasterul Morris (cunoscut si sub numele de Irresistible Force), Alex Paterson (din The Orb), Geir Jensson (Biosphere) si Pete Namlook sunt unele dintre numele cunoscute ale acestui gen. Fiecare dintre acesti artisti, in felul sau, au gasit o audienta perceptiva in dance undergound ,cu o muzica  subtila, inteligenta si de multe ori produsa cu aceeasi tehnologie cu care creaza producatorii de rave.

Odata cu trecerea mileniului, cuvantul "chill-out" a aparut pentru a cuprinde o varietate extraordinara de muzica cu un tempo scazut (downtempo) asociata cu scena ringului de dans electronic sau, uneori doar cu genurile vocale, pop sau rock. Admitem ca muzica "chillout" sufera uneori de un exces de amabilitate comerciala. Insa acest lucru nu ar trebui sa ne impiedice la aprecierea adevaratelor valori ale acesteia. Insa este foarte important si faptul ca muzica downtempo produsa partial sau total de catre mijloace electronice, nu a fost expusa la radio sau prin alte mijloace mass-media, a reusit sa cuprinda un public destul de larg fara nicio forma de promovare. Datorita generatiilor house si techno – de la plajele din Ibiza trecand prin barurile din Berlin si pana la party-urile de trance din Australia – ambientul a gasit o concesiune glorioasa in lumea muzicii.

Avangardismul clasic... muzica rock... pop-ul electronic... new age.... muzica dance electronica. Sunt doar cateva piese din acet puzzle, care, trebuie sa recunoastem, este destul de vast.

 

Comentarii  

 
0 #1 Ioan 05-02-2012 10:59
Daca se poate as dori sa te rog sa mai faci cateva cercetari, si incearca sa fii cat mai posibil obiectiv, privind efectul stilului (e o clasifivare/ grupare personala) new age si a termenului chill-out. ;-)

Cu stima,
Ioan
Citat
 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează